Ora pamantului m-a prins la soacra-mea. 6 suflete ne-am inghesuit intr-o camera cu 1 bec amarat si un tv care bazaia aiurea. Putem spune ca am facut oaresce eforturi in cinstea amaratului asta care abia ne mai suporta. Dar vai ! am facut imprudenta sa ma uit pe geam sa vad cum stau celelalte blocuri ca de acolo, de la et 10 se vede cam tot cartieru; ei bine, am numarat pe degete camerele care aveau lumina…. stinsa.
Stiu, am eu ceva cu orasu’ asta 